Scoala Robinsonilor by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-02T23:00:00+00:00

Capitolul XIII

UNDE GODFREY VEDE ÎNCĂ O DATĂ ÎNALŢNDU-SE,DINTR-UN ALT PUNCT AL INSULEI UN FUM UŞOR

Iată o furtună venită la timp ! Godfrey şi Tartelett nu trebuiseră,precum Prometeu, să se aventureze în spaţiu ca să fure focul ceresc ! Cerul, aşa cum spusese Tartelett, fusese cel care — într-adevăr, atât de îndatoritor — li-l trimisese printr-un fulger. Ei trebuiau acum să aibă grijă să-l păstreze !

— Nu ! Nu o să-l lăsăm să se stingă ! strigă Godfrey.

— Cu atât mai mult, cu cât nu o să ne lipsească lemnele cu care să-l întreţinem ! răspunse Tartelett, a cărui mulţumire se manifesta prin mici strigăte de bucurie.

— Da ! Dar cine îl va întreţine ?

— Eu ! Dacă va trebui, o să veghez zi şi noapte, replică Tartelett învârtind în mână un tăciune aprins.

Şi făcu exact acest lucru până la răsăritul soarelui.

Precum s-a spus, lemne uscate erau din belşug sub imensa boltă a arborilor de sequoia. Aşa că, din zori, Godfrey şi profesorul, după ce adunară o cantitate serioasă, nu făcură economie la alimentarea focului aprins de trăsnet. Întocmit la rădăcina unuia dintre copaci, într-o crăpătură îngustă între două ramuri ale acelei rădăcini, focul ardea cu un pîrîit vesel şi luminos. Tartelett, gâfâind, îşi cheltuia toată respiraţia suflând în el, cu toate că era perfect inutil. În această atitudine lua pozele cele mai felurite, urmărind fumul cenuşiu ale cărui volute se pierdeau în frunzişul înalt.

Dar nu pentru a-l admira şi nici pentru a se încălzi fusese atât de dorit acest foc neapărat necesar. Era destinat unei folosiri mai interesante. Trebuia să pună capăt acelor prânzuri de scoici crude şi rădăcini de yamph, din care o apă clocotită sau numai o simplă coacere sub cenuşă nu pusese niciodată în valoare elementele lor hrănitoare. Cu această treabă îşi folosiră Godfrey şi Tartelett o parte a dimineţii.

— O să mâncăm bucuros unul sau doi pui ! strigă Tartelett, ale cărui fălci şi începuseră să clănţăne. S-ar putea să adăugăm la ei şi o pulpă de aguti, o pulpă de oaie, un sfert de capră, câteva hălci din acest vînat care aleargă pe câmpie, fără să mai punem la socoteală doi-trei peşti de apă dulce, întovărăşiţi de câţiva peşti de mare.

— Nu atât de repede, răspunse Godfrey, pe care expunerea acestei prea puţin modeste liste de bucate îl amuzase. Nu trebuie să riscăm o indigestie ca să recuperăm după cât am postit! Să ne economisim rezervele, Tartelett! De acord cu doi pui — fiecare câte unul — şi, dacă pâinea ne lipseşte, sper că rădăcinile de camas, convenabil pregătite, o vor înlocui fără prea mare greutate.

Această hotărîre o plătiră cu viaţa a două inocente zburătoare care, jumulite, curăţate, aşezate şi pregătite de profesor, apoi trase într-o frigare, se rumeniră în curând deasupra unei flăcări jucăuşe.

În acest timp, Godfrey se ocupa cu pregătirea rădăcinilor de camas pentru primul prânz serios pe care aveau să-l ia pe insula Phina. Ca să le facă comestibile, nu avea decât să folosească metoda indiană pe care americanii trebuiau să o cunoască, deoarece o văzuseră, mai mult decât o dată, folosită în câmpiile vest-americane.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.